Ajutați dezvoltarea site -ului, împărtășind articolul cu prietenii!

Terapia cognitiv-comportamentală este una dintre cele mai eficiente și bine cercetate abordări terapeutice. Este folosit în principal în tratamentul tulburărilor mintale de depresie sau anxietate. Ce este terapia cognitiv-comportamentală și care este eficacitatea ei?

Terapia cognitiv-comportamentalăa fost dezvoltată în anii 1960 de psihiatrul american Aaron Beck. Asumarea principală a acestei forme de tratament terapeutic este convingerea că gândurile, emoțiile și comportamentul uman se influențează reciproc, creând modele de comportament care nu sunt întotdeauna corecte. Experimentând viața, o persoană, sub influența emoțiilor, consolidează anumite comportamente specifice în situații specifice. Uneori el copiază comportamentul altora, transpunându-i în propria sa viață. El reacționează la diferite fenomene și situații așa cum este obișnuit, adesea neștiind că îi rănește pe alții sau provoacă ambele probleme. Dacă, de exemplu, este pesimist, va vedea totul în negru. Oamenii își consolidează comportamentul și percepția asupra lumii prin experiență, așa că le este dificil să treacă ulterior de aceste cadre stabilite intern. Terapia este necesară atunci când comportamentele sau convingerile fixe nu sunt obiective și pot fi inadecvate. Problema tulburării percepției lumii devine subiect de tratament terapeutic. Psihoterapia cognitiv-comportamentală vă permite să detectați aceste interpretări distorsionate ale realității și să le înlocuiți cu unele corecte.

Terapie cognitiv-comportamentală - pentru cine?

Terapia cognitiv-comportamentală este cea mai potrivită pentru tratarea tulburărilor de anxietate și depresie. Această terapie este foarte eficientă și de aceea este cel mai des folosită pentru a scoate pacienții din fobii, tulburări de panică, nevroze, depresie, bulimie, tulburări compulsiv-obsesive, schizofrenie și stres post-traumatic. Acest tip de terapie funcționează bine și pentru tratarea depresiei postnatale sau ca tehnică de gestionare a stresului. Este folosit și în reabilitarea prizonierilor.

Merită știut

Psihoterapia este cea mai folosită metodă de tratare a tulburărilor mintale. Poate fi singura formă de lucru asupra psihicului pacientului sau completarea tratamentului farmacologic.O caracteristică a tuturor tipurilor de psihoterapie este contactul personal dintre medic și pacient. În psihoterapie sunt folosite diverse abordări, inclusiv psihanaliza, terapia umanistă și existențială, terapia sistemică sau abordarea cognitiv-comportamentală. Terapia cognitiv-comportamentală este considerată a fi una dintre cele mai bine cercetate terapii în practica clinică. Eficacitatea sa a fost dovedită de multe studii, motiv pentru care medicii folosesc adesea această metodă dovedită de psihoterapie.

Cursul terapiei cognitiv-comportamentale

Terapia cognitiv-comportamentală se concentrează pe problemele actuale, cel mai important lucru este aici și acum. Tratamentul de obicei nu se reflectă asupra trecutului, deși există situații excepționale când este inevitabil.

Psihoterapia cognitiv-comportamentală este o terapie pe termen scurt.

Durata terapiei este de aproximativ douăzeci de ședințe o dată sau de două ori pe săptămână. Sesiunea în sine nu durează de obicei mai mult de o oră.

Unul dintre cele mai importante elemente ale unei terapii de succes este cooperarea dintre terapeut și pacient. Datorită terapiei cognitiv-comportamentale, este posibilă descompunerea unei situații în factori primi, rezultând o percepție distorsionată. În acest proces, trebuie evidențiate următoarele:

  • stimul, adică o situație specifică care declanșează acțiunea pacientului,
  • mod specific de a gândi pacientul într-o situație dată,
  • de sentimente și senzații fizice care rezultă dintr-o gândire specifică
  • comportamentul (acțiunea) care este efectiv reprezentat de pacient.

În terapia cognitiv-comportamentală, medicul încearcă să găsească legătura dintre gândurile, emoțiile și acțiunile pacientului. Așa că trebuie să analizeze situațiile dificile și să găsească gândurile care au dus la interpretarea greșită a realității. În același timp, trebuie să conștientizeze pacientul cât de iraționale au fost reacțiile pe care le-a prezentat anterior și să-i dea speranța că își poate schimba percepția asupra lumii.

Găsirea stimulului responsabil pentru reacția anormală este definită ca partea cognitivă a terapiei. Latura comportamentală a terapiei constă în experimente menite să învețe pacientului reacții și comportamente noi, fără povara poverilor emoționale. Testarea unor situații noi vă permite să vă schimbați comportamentul, să dezvoltați obiceiuri, să învățați reacții complet noi la stimuli.

Tehnici de terapie cognitiv-comportamentală

Această terapie folosește multe tehnici comportamentale și cognitive. Unul dintre ele este așa-numitul Dialogul socratic. Numele provine de la formă - această tehnică înseamnă a pune întrebări pacientului de către terapeut. Acest lucru se face în așa fel încât să-l faci singurpacientul a descoperit sursa convingerilor si tendintelor sale. Rolul medicului este să întrebe, să asculte răspunsul pacientului și să fie atent la contradicțiile care apar în afirmațiile sale, dar în așa fel încât pacientul să ajungă în sfârșit la noi concluzii și soluții. Așa cum se întâmplă în dialogul socratic, în această conversație terapeutul folosește multe tehnici utile precum: paradoxul, exagerarea, sondarea etc. Aceste elemente, datorită aplicării adecvate, influențează efectiv schimbările în gândirea pacientului.

Pe lângă dialogul socratic, medicul poate folosi și alte metode de exercitare a influenței, cum ar fi schimbarea atenției sau distragerea atenției. În procesul de terapie, medicul se referă și la antrenamentul de insuflare a stresului. Toate acestea pentru a dezvolta obiceiul de a răspunde adecvat în fața situațiilor stresante.

Efectul terapiei cognitiv-comportamentale nu este doar o schimbare a comportamentului, ci și conștientizarea pacientului cu privire la consecințele introducerii acestei schimbări. Toate acestea pentru a dezvolta noi obiceiuri și reacții. Pacientul ar trebui să poată răspunde în mod adecvat la gândurile negative atunci când acestea apar. Succesul terapiei este de a dezvolta un răspuns adecvat la stimuli care au mai întâlnit interpretare greșită la o persoană cu tulburări. Adevăratul test al noilor abilități este punerea lor în practică în viața normală, în afara cabinetului psihoterapeutului.

Avantajele terapiei cognitiv-comportamentale

Principalele argumente din spatele psihoterapiei cognitiv-comportamentale sunt eficacitatea sa ridicată, care a fost confirmată în mod repetat de studiile clinice. Avantajul acestei forme de tratament este dezvoltarea constiintei de sine a pacientului, care in urma terapiei obtine autocontrolul asupra comportamentului sau. Acest potențial rămâne în pacient mai mult timp, și după terminarea terapiei, și îi permite să prevină reapariția tulburărilor sale. Valoarea adăugată a terapiei este îmbunătățirea calității vieții pacientului. El dobândește motivație pentru a acționa și o mai mare stimă de sine.

Despre autorArc. Tomasz NęckiAbsolvent al facultății de medicină a Universității de Medicină din Poznań. Un admirator al mării poloneze (cel mai binevoitor se plimbă pe malul ei cu căștile în urechi), pisici și cărți. În lucrul cu pacienții, el se concentrează pe să-i asculte mereu și să petreacă atât timp cât au nevoie.

Citiți mai multe de la acest autor

Ajutați dezvoltarea site -ului, împărtășind articolul cu prietenii!

Categorie:

Psihologie