Ură - când ne gândim la asta, avem o combinație de emoții negative intens resimțite care apar în contextul unei alte persoane sau al unui grup de oameni. Ura este adesea însoțită de un sentiment de rău, rănire, durere, în urma căruia există o puternică ostilitate, aversiune și dorința ca persoana urâtă să întâlnească ceva rău, să fie pedepsită, răzbunare sau un fel de răzbunare. Citește ce ar trebui să știi despre emoția urii și învață cum să faci față urii.

Conținut:

  1. Ura: care este acea emoție?
  2. Ură: de ce nu merită prețuit?
  3. Ura: cum să o combatem?

Uranu este una dintre emoțiile noastre preferate - nu ne place să o trăim noi înșine, ne este și frică să nu fim o persoană care este urâtă de cineva. Deci, cum te descurci cu ura și ce este ea cu adevărat?

Ura: care este acea emoție?

Uraeste o stare naturală și practic fiecare ființă umană o experimentează la un moment dat în viața sa. Este o reacție la o vătămare sau o nedreptate întâlnită. Dacă apare, merită să-l experimentezi în mod conștient. A auzi despre ce nevoi vorbesc și despre ce relații ne avertizează poate fi foarte evolutiv.

Analizând ceea ce provoacă ura, ceea ce ne pune într-o situație în care comportamentul cuiva a provocat un sentiment atât de puternic de rănire, poate oferi o mulțime de informații valoroase. Dacă, ca urmare a generalizării acesteia, un grup de oameni devine obiectul său, merită să te uiți la mecanismele care o provoacă pentru confortul tău. Generalizările referitoare la o anumită parte a societății, de exemplu un grup profesional, adepții unei anumite religii, locuitorii unei anumite regiuni a țării etc., pot spune multe despre temerile, temerile și modelele noastre de gândire.

Vă încurajez să verificați dacă modul în care gândim despre acest grup se bazează pe experiența dumneavoastră personală sau pe informațiile oferite de mediu. A ști dacă emoțiile puternice asociate cu ura sunt derivate din cunoștințele noastre sau din credințele altora poate arăta cum luăm decizii. Cât de susceptibili suntem la influența mediului și dacă preferăm încrederea în opiniile altora decât încrederea în propriile experiențe și concluzii.

Ură: de cenu merită să ai grijă?

A lua ura ca pe o lecție despre noi înșine poate avea multe beneficii, dar cultivarea acestei emoții, care poate deveni obsedată în timp, nu duce la nimic bun. Ascunzând întreaga lume a răzbunării, care începe să domine sau hrănindu-se cu emoțiile negative hrănite cuiva, în timp otrăvește toate domeniile vieții, afectând negativ starea psihofizică. Ura obsesivă este ca și cum ai recrea răul și pierderile pe care le-a provocat.

De aceea, abilitatea de a renunța atât la ceilalți, cât și la tine se dovedește a fi atât de valoroasă. Ideea nu este să pretinzi că nu ai suferit vreun rău, pentru că negarea lui nu va face decât să-ți înrăutățești starea mentală, ci să lucrezi conștient prin această experiență, astfel încât să nu devină o povară în următoarele zile de viață.

Amintiți-vă că a da drumul sau a ierta este un proces și necesită timp. Fiecare pas făcut pentru a te elibera de povara greșelilor suferite merită efortul. Chiar dacă persoana care este ținta urii nu se simte responsabilă, merită să nu aștepte scuze sau pocăință și să te concentrezi pe asigurarea nevoilor pe care le-a expus prejudiciul la riscul de vătămare. De obicei, prin redirecționarea atenției către cultivarea urii, tot ceea ce este asociat cu îngrijirea ta și a interiorului tău este neglijat.

Prin urmare, este important să ne amintim că iertarea nu înseamnă a pretinde că totul este în regulă, chiar dacă nu este. Iertarea este o decizie de a nu-mi dedic energia urii, ci de a avea grijă de sentimentul meu de securitate, stima de sine, încrederea în sine, sentimentul de agenție sau de a întreține relații bune, sigure și de dezvoltare.

Ura: cum să o combatem?

Merită să încerci să te distanțezi de ura pe care o simți. Tehnicile simple pentru a vă ajuta în acest sens includ, de exemplu, acceptarea provocării de a vă verifica convingerile de ură.

Gândește-te la persoana care nu-ți place, poate fi o mătușă foarte critică, un șef manipulator sau un iubit care odată ți-a frânt inima. Apoi încercați să vă puneți următoarele întrebări:

  • Ura resimțită și convingerile mele despre această persoană se bazează pe fapte evidente?
  • Îmi permit ura și convingerile resimțite despre această persoană să am grijă de bunăstarea mea (bunăstare, sănătate, viață)?
  • Vă ajută să atingeți obiectivele pe termen lung și pe termen scurt ura și convingerile percepute despre această persoană?
  • Sentimentul de ură și convingerile despre această persoană îmi permit să experimentez sentimentele pe care vreau să le experimentez?

Dacă observați că sentimentul de ură nu dispare, începe să domine domeniile ulterioare ale vieții, iar încercările de a se ocupa de el nu aduc rezultatele așteptate, luați în considerare consultarea unui psiholog. Adesea, sursa acestor emoții este mai profundă, iar sentimentul de rău trăit este legat de un eveniment petrecut în trecut. Într-o astfel de situație, este util să treci peste aceste dificultăți cu sprijinul unui psihoterapeut.

Înțelegerea cauzelor și mecanismelor trăirii urii este primul pas către reechilibrare. Fără el, va fi dificil să avansezi, să privești cu un ochi treaz evenimentele și relațiile actuale, dar sentimentul familiar de rănire și ură va reveni.

Categorie: