Fascia este o structură spațială formată din țesut conjunctiv care susține și protejează mușchii și întregul lor grup. Disfuncția fascială poate provoca durere și alte simptome neplăcute. Aflați pentru ce este fascia, cum este construită și care sunt cele mai eficiente forme de terapie cu fascia.
Fascia(latinafascia ) este concepută pentru a crea o schelă specifică pentru mușchi și organe interne. Ultimele rapoarte științifice sugerează că fascia nu este doar un „înveliș” pasiv pentru organe, ci un țesut activ care îndeplinește o serie de funcții importante.
Fascia: construcție
Diviziunea anatomică distinge 3 straturi de bază ale fasciei:
- fascia superficială, care este unul dintre straturile țesutului subcutanat
- fascia profundă care înconjoară grupurile musculare și le împarte în subunități
- fascia viscerală în jurul organelor interne
Structura microscopică a fasciei este strâns legată de funcția sa. Cantitatea imensă de fibre de colagen și elastină îi conferă elasticitate și rezistență adecvate, datorită cărora fascia poate acționa ca suport pentru alte organe și este rezistentă la deteriorare.
S-a descoperit, de asemenea, relativ recent că structurile fasciei conțin numeroase vase de sânge și terminații nervoase.
Aceste proprietăți sugerează că fascia este un organ important de comunicare între celulele corpului, precum și propriorecepția, adică sentimentul profund (acest tip de senzație ne permite să determinăm poziția membrelor noastre fără a le privi).
Fascia: funcții
- Suportă funcția fascia
Fascia este o schelă pentru mușchi și organe interne și determină locația corectă a acestora. Prin strângerea sau întinderea unor părți individuale ale fasciei, este posibilă activarea unor grupuri de mușchi întregi, relaxând în același timp mușchii opuși. Fascia este, de asemenea, un organ cheie pentru echilibru.
- Funcția fasciei de protecție
Plăcile fasciei sunt separate una de ceal altă printr-un strat subțire de lichid care conține cantități mari de acid hialuronic. Această substanță reduce frecarea și permite alunecarea, ceea ce este o condiție pentru buna funcționare a mușchilor. Datorită fibrelor flexibile ale fasciei, este capabilătransfer de energie mecanică și astfel protejează întregul corp împotriva rănilor.
- Funcție fascia de comunicare
După cum am menționat mai devreme, numeroase fibre nervoase și vase de sânge străbat fascia. Din acest motiv, fascia permite transportul substanțelor între țesuturi, precum și recepția și transmiterea stimulilor între ele. Inervația bogată a fasciei o face și o sursă de senzații de durere.
Tulburări fasciale
- Leziuni fasciale
Exudatul fibrinos apare ca răspuns la traume mecanice sau leziuni ale fasciei, cum ar fi în timpul intervenției chirurgicale. O fibra este o substanta care are sarcina de a repara o suprafata deteriorata. Acest lucru este similar cu procesul de cicatrizare. Țesutul deteriorat, din păcate, nu își revine complet la starea în care era înainte de accidentare.
Procesul de reparare a fasciei poate provoca fibroză și rigiditate crescută. Adesea există și aderențe. Flexibilitatea scăzută a fasciei poate cauza dificultăți în mișcare și restricție a mobilității organelor.
- Contractura fasciei
Contractura este una dintre cele mai frecvente tulburări ale fasciei. Există multe teorii despre cauzele lor.
În unele tipuri de contracturi, predispoziția genetică este importantă, în altele este subliniat rolul microtraumelor și supraîncărcările suprapuse ale unor anumite părți ale fasciei.
Contracturile afectează cel mai adesea fascia profundă, deoarece conține mai puține fibre elastice decât fascia superficială. Contracturile fasciale generalizate sunt adesea asociate cu obiceiurile vieții de zi cu zi.
Petrecerea multor ore într-o poziție așezată, postura incorectă și lipsa activității fizice cauzează tensiune musculară cronică și, prin urmare, și a fasciei.
Fascia excesiv de tensionată se apără generând stimuli de durere. În situații extreme, ca în cazul leziunilor, pot exista aderențe în interiorul fasciei, având ca rezultat o creștere suplimentară a tensiunii și, în consecință, durere.
Unele tipuri de contracturi fasciale au fost enumerate în literatură ca entități de boală separate. Acestea includ, printre altele:
- Contractura lui Dupuytren, care implică fascia. Are ca rezultat o contractura de flexie permanenta a degetelor. Boala este progresivă și poate apărea în familii.
- Sindromul diviziunii fasciale (ZCPP), cel mai frecvent la sportivi. Creșterea presiunii în compartimentele fasciei în timpul exercițiului determină o întrerupere locală a alimentării cu sânge a mușchilor, ducând la durere și durere severă.necesitatea opririi efortului
- Infecții faciale
Infecțiile din organism se pot răspândi prin continuitate și pot afecta alte organe, inclusiv fascia.
Pleurezia, pericardita și peritonita sunt afecțiuni foarte grave, care necesită de obicei spitalizare.
Una dintre cele mai severe forme de fasciită este fasciita necrozantă (NF). Aceasta este o infecție rară, dar foarte gravă a fasciei superficiale, care se poate răspândi rapid și poate afecta fragmentele acesteia. Intervenția chirurgicală rapidă este cel mai eficient tratament pentru fasciita necrozantă. Din păcate, pacienții suferă adesea de numeroase complicații, iar rata mortalității în această boală este de până la 30%.
- Boli genetice
După cum am menționat mai devreme, unul dintre cele mai importante componente ale fasciei sunt fibrele de colagen. Fiecare boală genetică care afectează procesul de formare a colagenului are ca rezultat, de asemenea, patologia și slăbirea fasciei.
Bolile congenitale ale țesutului conjunctiv, precum sindromul Marfan sau sindromul Ehlers-Danlos, sunt boli complexe ale întregului organism. Structura anormală a colagenului are ca rezultat scăderea rezistenței fasciei, mobilitate excesivă în cadrul articulațiilor și numeroase complicații ale organelor.
- Boli autoimune
Bolile autoimune ale țesutului conjunctiv, cum ar fi artrita reumatoidă (AR), lupusul eritematos sistemic (LES) și dermatomiozita sunt caracterizate prin implicarea relativ frecventă a sistemului miofascial.
Acum se crede că durerile musculare raportate de pacient ar putea să provină de fapt din fascie. Cercetările arată că atunci când se confruntă cu inflamație, numărul de receptori ai durerii din fascie crește, iar fascia poate acționa ca un „generator de durere”.
Terapia fasciei
- Exerciții pentru fascia
Pentru a preveni contracturile fasciei, merită să aveți grijă de tensionarea și întinderea alternativă a fragmentelor sale individuale. Cel mai simplu mod de a realiza acest lucru este prin activitatea fizică care implică mai multe grupe musculare. Petrecerea multor ore la un birou creează un risc ridicat de tensiune și aderență în fascia. Nu uitați să vă întrerupeți munca pentru câteva minute, să vă mențineți mușchii în mișcare și să relaxați fascia.
- Dieta fasciei
Fascia este făcută din țesut conjunctiv. Asigurați-vă că sunteți hidratat corespunzător pentru a vă asigura că funcționează corect. De asemenea, merită să aveți grijă de cantitatea potrivită de colagen din dietă. Îl vom găsi, printre alții înjeleuri, gelatină și organe de carne. De asemenea, trebuie să ne amintim că vitamina C și vitamina E sunt necesare pentru sinteza colagenului.
- Întinderea fasciei
Exercițiile de întindere a mușchilor sunt o modalitate excelentă de a vă întinde fascia. Acestea trebuie făcute încet și cu atenție, rămânând în fiecare poziție minim câteva minute. O practică foarte benefică în ceea ce privește întinderea fasciei este rostogolirea cu ajutorul unor dispozitive speciale precum role și bile.
În prezent, există o mulțime de cercetări cu privire la eficacitatea rulării fasciei. Rezultatele preliminare indică faptul că rularea îmbunătățește flexibilitatea fasciei, reduce tensiunea acesteia și crește rezistența musculară.
- Masaj fasciei
Fascia rolling aparține tehnicilor de masaj, în special așa-numitele SMR (eliberare auto-miofascială), adică masaj fascial independent.
În cazul contracturilor fasciale severe sau sindroamelor dureroase cronice, merită să solicitați sfatul unui kinetoterapeut cu experiență, care va identifica problema și va selecta tehnica adecvată de masaj.
Despre autor
Krzysztof BialazitStudent la medicină la Collegium Medicum din Cracovia, intrând încet în lumea provocărilor constante ale muncii medicului. Este interesată în special de ginecologie și obstetrică, pediatrie și medicina stilului de viață. Iubitor de limbi străine, călătorii și drumeții montane.
Citiți mai multe articole ale acestui autor