Tristețea este una dintre stările emoționale de bază. Împreună cu bucuria, frica și mânia, ele formează coloana vertebrală a lumii emoțiilor umane. Adesea, trăirea tristeții este asociată cu senzații, comportamente sau gânduri caracteristice corpului. Îl asociem cu un sentiment de depresie, cu o lipsă de voință de a fi activ și cu retragerea din viața socială. Se mai întâmplă ca intensitatea cu care simțim tristețea să se transforme în afecțiuni fizice de natură psihosomatică.

Tristețe- atunci când o trăim, este de obicei însoțită de multe sentimente neplăcute, de multe ori motivele tristeții sunt situații pe care nu am dori să le trăim, așa că ni se pare firesc să încerce să-l evite sau să-l ignore. Între timp, contrabalansarea firească a tristeții este bucuria, atât de dorită în vremurile noastre. Este bine să fii fericit și plin de energie. Lumea creată de mass-media și normele culturale în schimbare rapidă favorizează bucuria, iar urmărirea acesteia devine o prioritate. Apoi simțirea bucuriei devine „datorie”, iar tristețea este tratată în termeni de eșec. Ajungem adesea la concluzia că dacă nu simțim fericirea, probabil că avem o problemă, suntem „răsfățați”, că starea naturală ar trebui să fie bucuria și emoțiile ei. Uneori nu mai este mult loc pentru tristețe în viața noastră.

Cu toate acestea, pentru a putea vorbi de echilibru interior, trebuie să experimentăm întreaga gamă de emoții și să întărească capacitatea de a distinge și de a numi stările care „curg” prin noi. Abilitatea de a experimenta și de a experimenta toate emoțiile noastre este ceea ce ne face viața completă. Merită să vă uitați la propriile emoții. Verificați ceea ce simțim cu adevărat, poate ceea ce obișnuiam să numim tristețe este de fapt furie, iar ceea ce definim frică este într-adevăr tristețe. Se întâmplă adesea ca în cursul dezvoltării, să învățăm să răspundem la un stimul dat cu o emoție care nu este adecvată, dar din anumite motive, deși nu ne servește cu adevărat, o facem. Sunt momente în care fiecăruia dintre noi este greu să numească ceea ce simțim și emoțiile pe care le trăim sunt complexe. O parte din populație are mai multe dificultăți în reglarea emoțiilor decât ceilalți. Sub influența lor, ei fac și spun lucruri care afectează negativ diverse domenii ale vieții, printre altele, complicând relațiile și limitândactivități zilnice etc.

Merită să ne amintim că lumea emoțiilor este complicată. Nu activează câte o emoție odată, de obicei ceea ce trăim este o compilație de diferite stări de intensitate diferită.

De ce simțim tristețe?

Ceea ce ne provoacă de obicei anxietate în legătură cu tristețea sunt gândurile care o însoțesc în mare măsură: „Cum s-a putut întâmpla asta?”, „De ce a făcut-o”, „De ce mi s-a întâmplat asta?”. Gândurile de acest tip sunt firești, dar sunt totuși un factor care „ne trage în jos”, încurajează reflecția, trăgându-ne într-o spirală a tristeții. Adesea atunci încercăm să dăm sens celor întâmplate, nu întotdeauna interpretăm corect intențiile altora. Încercarea de a analiza cauzele și gândirea din nou și din nou ne distrage atenția de la ceea ce este aici și acum, ceea ce am putea face pentru noi înșine în acel moment. A fi cufundat în tristețe poate crea impresia că lucrurile nu se vor îmbunătăți niciodată. Reflecția ne face să trăim tristețea din nou și din nou și, în același timp, ne îndepărtează de ceea ce corpul nostru încearcă cu adevărat să ne spună. Este important să putem trăi tristețea chiar și cu gândurile care o însoțesc, dar este important ca aceste gânduri să nu fie singura expresie a tristeții noastre. Una este să te cufundi în tristețe și alta să o experimentezi cu atenție.

De obicei, la un moment dat avem o emoție care domină, care este o reacție principală la un anumit factor. Cel mai simplu mod de a înțelege mecanismul formării și funcționării emoțiilor este atunci când îl comparăm cu un val. Emoția apare ca o reacție la stimul, intensitatea acestuia crește, atinge punctul culminant și începe să scadă până când este relativ liniștită. Consecința acestui val poate fi diferite tipuri de comportament și gânduri însoțitoare. Se întâmplă uneori ca aceste comportamente și gânduri să devină stimulul pentru a declanșa un alt val. Este important de reținut că nici bucuria, nici tristețea nu pot dura la infinit în intensitate maximă. Acestea pot fi informații valoroase, mai ales pentru cei care simt că durerea lor este atât de mare încât nu va dispărea niciodată, dar și un duș rece pentru cei care încearcă să trăiască într-o bucurie constantă, copleșitoare.

Ce ne dă tristețea?

Este extrem de dificil să simți bucurie fără să te simți trist. Aceste contraste sunt cele care ne fac viața mentală armonioasă. Merită să dezvoltăm o deschidere către ceea ce trăim și ceea ce ni se întâmplă de fapt. Tristețea este cea care semnalează din partea corpului nostru că ceva nu este în regulă, că merită să schimbăm ceva. Poate că relația în care ne aflăm merge într-o direcție greșită, munca căreia îi dedicăm atât de multă energie și timp este exagerat de stimulativă și ar trebui echilibrată de un timp de recuperare mai lung.Sau poate că echilibrul dintre muncă și viața privată este serios zdruncinat, iar tristețea care îl însoțește, fără a introduce schimbări reale, nu vrea să dispară. Ignorarea acestui semnal de avertizare, care este un dar de la mama natură, nu ne servește.

Tratăm adesea tristețea ca pe o expresie a slăbiciunii noastre, un defect, un semnal că este ceva în neregulă cu noi. Uităm că tristețea poate fi o informație valoroasă, nu un obstacol în atingerea obiectivelor noastre.

Tristețea este adesea o reacție a corpului nostru nu numai la suprasolicitarea excesivă, ci și la boală. Merită să devii o inspirație pentru a încetini ritmul, a avea grijă de tine și de sănătatea ta și de a te uita la nevoile care ar trebui satisfăcute. Bunăstarea noastră ne oferă o mulțime de informații valoroase, dar depinde de noi dacă le citim corect și cum reacționăm la ea. Prin urmare, data viitoare când, brusc, fără avertisment, apare tristețea, vă încurajez să rămâneți conștient în această tristețe o clipă și să încercați să descoperiți ce ne spune, ce se află în spatele ei.

Nu este vorba de excesul de sărbătorire a tristeții, ci de a accepta că ea este acolo, de a fi în ea o vreme și de a încerca să descoperi ce se află în spatele acestei tristeți. Nu are rost să ne amăgim că, ca urmare a unui antrenament sau terapie, va fi posibil să controlăm fiecare emoție și fiecare reacție la ea. De obicei, disciplinarea excesivă a emoțiilor se termină cu tăierea lor, iar acest lucru nu are prea mult de-a face cu calmul și armonia. Cu toate acestea, merită să depuneți puțin efort pentru a experimenta și a reacționa la diferite stări mai conștient, acceptând în același timp ritmul emoțional natural pe care îl trăim.

Cum să faci față tristeții?

Fiecare dintre noi trăiește tristețea într-un mod diferit, ne face trist și reacționează diferit la ea. Poți spune că cât mai mulți oameni, atâtea moduri, așa că merită să încerci câteva dintre ele înainte de a găsi ceva care să ni se potrivească nouă și nevoilor noastre. A pretinde că tristețea nu există nu este un leac pentru bucurie. Merită să stai puțin în tristețe, să te uiți la ea și să răspunzi la câteva întrebări:

  • Despre ce este această tristețe?
  • Unde în corp simțim că ceea ce trăim este tristețe?
  • Care este motivul acestei tristețe?
  • De ce am nevoie în această situație?
  • Ce mi-ar fi de ajutor acum?

Nu este vorba de a te bucura excesiv de tristețe sau de a te gândi în mod constant la spirala nenorocirii. Dar este vorba despre a-ți permite să experimentezi această emoție. Când încercăm să ne apropiem conștient de tristețea pe care o simțim, ne va fi mai ușor să ne recăpătăm echilibrul. Tristețea poate fi cauzată de un anumit eveniment, de exemplu, pierderea unei persoane dragi, dificilăprobleme de relație sau de sănătate, apoi permiteți-vă să experimentați acest lucru vă permite să experimentați doliu sau un sentiment de pierdere. Tristețea este adesea informații valoroase pe care ni le oferă corpul nostru. A trăi tristețea „fără motiv” de obicei nu este fără un motiv. Prea mult timp neglijarea nevoilor cuiva, expunerea organismului la stres cronic sau blocat într-o relație dificilă, devine adesea trist după ceva timp. Durerea este o lumină de avertizare care nu trebuie suprimată sau ignorată. Modul de a-ți echilibra emoțiile nu este să te prefaci că nu ești trist, ci să asculți și să răspunzi la informațiile pe care le aduce tristețea și să ai grijă de spațiul din viața ta care a folosit tristețea ca mesager.

Întărirea capacității de a te simți trist în mod conștient, mai degrabă decât să te oprești asupra unei povești legate de o anumită tristețe, poate ajuta la reducerea fricii de a te simți trist ca atare.

Tristețea este o emoție care ne afectează corpul

Nu se poate nega că există și o interacțiune puternică între emoție și corp. Poziția noastră (pieptul scufundat, umerii în jos, etc.), tonul vocii și expresiile faciale sunt o expresie a tristeții pe care o trăim. Citirea indiciilor emoționale poate fi dificilă și s-ar putea să vă fie mai ușor să identificați simptomele care curg din corpul dumneavoastră. Prin urmare, merită să aruncați o privire asupra emoțiilor dvs. atunci când:

  • apar dureri ciudate, greu de identificat;
  • atitudinea noastră începe să fie diferită de cea de obicei;
  • mișcări lente, evitând activitatea;
  • lipsa poftei de mâncare sau apetit excesiv;
  • plânsul sau blocarea împotriva plânsului apare mai des decât de obicei, teama că dacă ne permitem să sfâșiem, nu le vom putea opri;
  • lipsă de energie, oboseală prelungită fără un motiv aparent etc.

Din fericire, relația dintre corp și emoții funcționează ca o buclă de feedback, așa că lucrul cu corpul, terapia prin mișcare etc. pot fi una dintre modalitățile de a recăpăta echilibrul.

Este util să fii atent la propria tristețe, dar merită să te uiți la bucuria ta pentru echilibru. Pentru că odată ce trăim tristețea și „facem temele” aceasta a fost pentru noi, poate fi util să întărim acele zone care ne oferă un sentiment de fericire. Este vorba despre a găsi adevărate surse de bucurie după ce ai experimentat tristețea, nu te prefaci că nu te simți trist acoperind-o cu bucurie. Vă încurajez să verificați ce ne face plăcere, ce favorizează un sentiment de ușurare și pace și ce ne face să ne simțim euforici. Se poate dovedi că nu am simțit în mod conștient bucurie atât de mult timp încât răspunsurile la aceste întrebări să fie dificile. Atunci te încurajezpentru experimentare și propria cercetare. S-ar putea să descoperi că compania prietenilor era înainte o sursă de bucurie, dar acum poate fi exercițiu sau meditație regulată. Există multe modalități de a restabili echilibrul după ce ați experimentat tristețe și merită să vă creați propria cutie de instrumente pentru uzul dvs.

Important

Tristețe și depresie

Dispoziție depresivă temporară, tristețea care vine și pleacă este o experiență naturală a fiecărei ființe umane. Tristețea care apare ca o consecință a unui anumit eveniment, de exemplu, pierderea unei persoane dragi, despărțirea etc., este un răspuns adecvat al corpului și nu ar trebui să ne îngrijoreze în privința asta. Totuși, când această afecțiune se întinde în timp, nu ne putem recupera, sau se pare că a apărut fără motiv aparent, merită să consultați un specialist. Când este dificil să-ți regăsești echilibrul folosind metode care până de curând au părăsit, apare impresia că starea de spirit depresivă a fost mereu cu noi sau va dura pentru totdeauna, o vizită la psiholog poate fi de ajutor. Tristețea nu este același lucru cu depresia, dar atunci când ești sub influența unor emoții puternice, este dificil să ai o imagine clară asupra situației. Prin urmare, discuția cu un psiholog, terapeut sau psihiatru poate ajuta la excluderea bolii, la facilitarea recuperării și la examinarea mecanismelor care însoțesc tristețea.

Categorie:

Psihologie