- Terapia Simont - pentru cine și pentru ce?
- Terapia Simont - ce este?
- Terapia Simont - cum afectează boala?
Terapia Simonton este un tip de psihoterapie adresată persoanelor care suferă de cancer și rudelor acestora. Scopul terapiei Simonton este de a îmbunătăți calitatea vieții acestor oameni și de a-i scoate dintr-o stare de deznădejde. Terapia ajută pacienții cu în procesul de tratament, afectând adesea eficacitatea acestuia.
Termenul „ Terapia Simonton ” provine de la numele unui oncolog american - Carl Simonton. El a fost unul dintre primii care au recunoscut potențialul psihoterapiei în tratamentul oncologic și a fost unul dintre pionierii psiho-oncologiei.
Simonton a observat că problema care blochează adesea tratamentul cancerului este sentimentul de deznădejde al pacienților. Mulți dintre pacienții săi au refuzat să participe la tratament, necrezând în eficacitatea terapiilor propuse.
Pacienții au presupus că vor pierde în lupta împotriva cancerului și nu au vrut să înceapă tratamentul. Ei au tratat cancerul ca pe o condamnare la moarte, fără să creadă că medicamentele i-ar putea ajuta să învingă împotriva lui.
Sfera emoțională a pacienților lui Simonton, temerile și stresul lor au devenit o provocare pentru acest medic. Medicul oncolog a decis să includă psihoterapia în tratamentul oncologic de rutină. Psihoterapia care se concentrează pe problemele celor a căror stare psihică a suferit ca urmare a unei boli grave. După aproape cincizeci de ani, metoda Simonton este folosită în multe țări în tratamentul standard al cancerului.
Terapia Simont - pentru cine și pentru ce?
Metoda Simonton este o psihoterapie adresată persoanelor care suferă de neoplasme maligne și rudelor acestora, care nu sunt întotdeauna capabile să sprijine pacienții. Cu toate acestea, nu există obstacole pentru ca o astfel de terapie să fie frecventată de persoane care suferă de alte boli cronice sau chiar de persoane sănătoase care, de exemplu, simt o mare frică de cancer. Psihoterapia poate fi efectuată individual sau în grup. Există și posibilitatea terapiei de familie.
Terapia Simonton a fost dezvoltată pentru a crește confortul fizic și psihic al pacientului, și în special pentru a:
- îmbunătățește starea psihică a unei persoane și astfel - calitatea vieții sale,
- implica pacientul în procesul de tratament și crește încrederea acestuia în eficacitatea acestui proces, crește încrederea în medici,
- facilitează comunicarea pacientului (rudelor acestuia) cu mediul în fața bolii,
- elimina sau cel puțin reduce nivelul de anxietate și stres și învață pacientul să se bucure de viață în ciuda bolii,
- pentru a face față durerii și oricăror consecințe negative ale bolii și tratamentului.
Terapia Simont - ce este?
Metoda Simonton se bazează pe lucrul pe mai multe niveluri în același timp. Terapia se aplică în multe sfere ale vieții umane.
- Sfera comportamentului
Pacientul începe să înțeleagă cât de importante sunt relaxarea, obiceiurile bune, recreerea în viață și că distracția poate fi, de asemenea, o parte din persoana bolnavă.
- Sfera cognitivă
Pacientul învață o abordare sănătoasă a vieții, stabilindu-și noi obiective și rezolvând problemele actuale.
- Sfera spirituală
Omul descoperă sensul vieții sale, își găsește credința.
- Sfera emoțională
Pacientul elimină emoțiile negative din viața sa (stres, vinovăție, frică, deznădejde) și le înlocuiește cu pozitive. Își construiește încrederea în succesul tratamentului, se vizualizează în plină sănătate.
- Sfera comunicării cu cei dragi
Familia și rudele pacientului învață cum să le susțină și să le înțeleagă. Persoana bolnavă învață să construiască și să repare relații cu mediul.
- Sfera fizică
Pacienții își îmbunătățesc calitatea vieții și bunăstarea prin petrecerea activă a timpului și o dietă sănătoasă, încep să înțeleagă importanța recreerii.
Eficacitatea terapiei depinde de succesul în fiecare zonă. Scopul general este de a schimba modul în care pacienții și familiile lor se gândesc la cancerul în sine.
Metoda Simonton necesită o abordare individuală a fiecărui pacient. Terapia ar trebui să fie adaptată nu numai abilităților sale fizice, ci mai presus de toate trebuie să respecte toate limitările emoționale.
Fiecare persoană bolnavă are nevoie de un timp diferit pentru terapia completă pentru a începe să facă față bolii și să înlocuiască sentimentele negative cu unele pozitive. Succesul tratamentului este capacitatea de a te bucura de viață în ciuda bolii și a credinței în recuperare.
Terapia Simont - cum afectează boala?
Baza terapiei Simonton este reducerea la minimum a stresului și anxietății experimentate de pacient, deoarece s-a dovedit de multe ori că stresul este responsabil pentru producerea de hormoni care blochează sistemul imunitar uman.
Cu cât sistemul imunitar este mai puternic, cu atât este mai mare șansa de succes a tratamentului la pacient. De aceea este atât de important să eliminați frica din viața pacientului.
Terapia simoniană are și un scopschimbați atitudinea negativă față de viață și faceți pacientul să simtă speranță. Pesimismul este un inamic împotriva căruia să lupți.
Lipsa speranței de recuperare sau de tratament de succes crește riscul de eșec. Au existat studii (1987, autori: Kempthorne-Rawson, Persky și Shekelle) care demonstrează că pesimismul și depresia contribuie la o mortalitate mai mare în rândul pacienților cu cancer.
Metoda Simonton îmbunătățește calitatea vieții pacienților și a rudelor acestora și face tratamentul mai eficient.
Terapia crește implicarea pacienților în procesul de tratament, lucru apreciat de medicii oncologi. O mai bună comunicare cu pacientul, o mai mare înțelegere și încredere în sine reprezintă calea mai ușoară către sănătate.
Terapia Simonton este prima terapie din domeniul psiho-oncologiei, a cărei eficacitate și impact asupra vieții pacienților au fost dovedite prin cercetări. S-a demonstrat că tratamentul convențional combinat cu psihoterapia bazată pe metoda Simonton poate prelungi viața pacienților de până la două ori și poate îmbunătăți calitatea vieții.
Psihoterapeuții care folosesc metoda Simonton cred că terapia ajută nu numai în boală, ci și în viața după aceasta. Cunoștințele dobândite de persoana bolnavă, schimbarea modului de gândire și de abordare a vieții sunt permanente și îmbunătățesc semnificativ calitatea vieții și după recuperare.