Pemfigusul este o boală foarte rară a sistemului imunitar, ale cărei simptome sunt resimțite cel mai acut pe piele. Pe piele și pe membranele mucoase vor apărea vezicule, care apoi se transformă în răni dureroase și dificile.
În mod normal, sistemul imunitar produce anticorpi care protejează organismul de atacurile virușilor și bacteriilor. Anticorpii produși de sistemul imunitar al unei persoane cu pemfigus sunt interpretați greșit ca antigeni de țesuturile sănătoase și distruși. Se întorc împotriva structurilor care mențin continuitatea epidermei. Ca rezultat al acestui proces,veziculevor apărea pe piele și mucoase, apoi se vor transforma înrăni dureroasecare nu se vindecă.
Trei tipuri de pemfigus
Medicii disting trei tipuri de pemfigus:
» Pemfigusobișnuit atacă mai întâi mucoasa bucală , sunt implicate conjunctiva, nazofaringele, corzile vocale si esofagul. Apoi, pe piele apar vezicule, care pot fi însoțite de eritem. Vesiculele apar sub stratul bazal al epidermei, cel mai adesea pe pielea mâinii, gâtului, buzelor, axilelor, inghinelor și scalpului. Cel mai caracteristic simptom al pemfigusului este faptul că frecarea pielii într-o zonă aparent sănătoasă determină delaminarea acesteia și formarea unei alte vezici urinare. Nu este însoțită de inflamație. Capacele blisterelor se sparg cu ușurință când sunt atinse, formând în locul lor răni superficiale, cu vindecare lentă. Leziunile pielii se vindecă fără cicatrici dacă nu sunt asociate cu infecția. Vesiculele nu sunt de obicei însoțite de febră.
» Pemfigusul paraneoplazic este cel mai grav tip de boală și afectează persoanele care au avut cancer. Se manifestă ca ulcere dureroase pe buze, gură și esofag. Este foarte greu de tratat.
» Pemfigusul frunzelor seamănă cu herpesul sau eritemul. Veziculele apar mai întâi pe scalp, apoi se răspândesc pe față, sâni și spate. Modificările sunt superficiale, nu apar în gură, dar sunt foarte mâncărime
Pemfigusul este o boală rară, până de curând era considerată o boală fatală. Acum este posibil să o combatem eficient, dar este încă o boală cronică, ale cărei simptome pot reapare chiar și după o pauză lungă. Și deși nu mai este o amenințarede viață, acest lucru îngreunează totuși persoana afectată să funcționeze zilnic și să stabilească contacte interpersonale. De asemenea, medicii încă nu au o idee clară de ce oamenii fac pemfigus. Ei tind să creadă că este o boală ereditară, determinată genetic, dar nu exclud – ca cauză – infecția cu diverse tipuri de virusuri. Aceștia observă că exacerbarea bolii și răspândirea veziculelor sunt favorizate de: arsuri, lumina intensă a soarelui, unele medicamente folosite pentru tratarea hipertensiunii arteriale și unele antibiotice (de exemplu, penicilina). Ei observă și efectul dietei: veziculele este favorizată de prezența unor cantități excesive de praz, usturoi și ceapă în mesele consumate.
Diagnosticul de pemfigus
Diagnosticul de pemfigus se bazează pe istoricul și observarea modificărilor pielii. Testele de laborator arată prezența autoanticorpilor. Uneori boala este confundată cu leziuni cutanate de natură eczematoasă, herpes, micoză, zona zoster, eritem multiform, impetigo cu vezicule sau erupții medicamentoase. Principalul tratament sunt glucocorticosteroizii și medicamentele care suprimă activitatea sistemului imunitar (imunitar). Aceste medicamente, însă, pot provoca multe efecte secundare: dezvoltarea cancerului, expunerea la infecții, afectarea ficatului și a măduvei osoase. Terapia prelungită poate duce, de asemenea, la diabet, osteoporoză, ulcer gastric, glaucom și cataractă.
Important- Aportul sistematic de medicamente ar trebui să fie însoțit de îngrijire pentru igiena, în special băi zilnice dezinfectante, care vor minimiza riscul de infectare a pielii bolnave.
- Datorită prezenței eroziunilor dureroase în gură și esofag, utilizați o dietă lichidă sau semi-lichidă.