Tulburarea de stres posttraumatic (PTSD) se poate dezvolta după ce a suferit diverse traume - cum ar fi un accident de mașină, moartea unei persoane dragi, dar și participarea la operațiuni militare. Simptomele - care afectează semnificativ funcționarea pacientului - pot apărea chiar și la câteva luni după apariția unei situații stresante. Deci, ce simptome pot apărea în cursul PTSD? Care sunt cauzele acestei persoane și cum este tratată?

Tulburarea de stres posttraumatic(PTSD) s-a distins clar în clasificările medicale abia în anii 1970. odată cu el au apărut afecțiuni în diferite poziții. Ca dovadă, Ulise, care a trăit amintiri recurente ale războaielor la care a participat, poate fi citat. Cu toate acestea, PTSD a fost experimentat nu numai de eroii literari, ci și de autorii înșiși - în secolul al XIX-lea, Charles Dickens a participat la un accident de cale ferată, după care amintirile accidentului l-au bântuit probabil pentru tot restul vieții.

Nu este de mirare că tulburarea de stres post-traumatic ar fi putut fi cu omenirea de la bun început. La urma urmei, diferite evenimente stresante, traumatice s-ar fi putut întâmpla în orice moment. În zilele noastre, problema este bine cunoscută medicilor. Se știe că poate apărea la orice grupă de vârstă, iar femeile se luptă mai des decât bărbații cu PTSD. Au fost descoperite și cauzele tulburării de stres posttraumatic.

Cauze ale tulburării de stres posttraumatic (PTSD)

În general, PTSD poate fi cauzat de diverse evenimente extrem de stresante, traumatice, neobișnuite, care depășesc capacitatea unei persoane de a le face față. Prin urmare, este imposibil să enumerați în mod clar aici toate cauzele posibile ale tulburării de stres post-traumatic.

Așa cum o persoană poate face față mai bine unui eveniment, o altă persoană aflată în aceeași situație poate fi puțin mai rău și poate dezvolta în cele din urmă PTSD.

Tulburarea de stres post-traumatic este de obicei asociată cu experiența unei traume foarte puternice și într-adevăr - se poate întâmpla, de exemplu :

  • în soldații din prima linie,
  • la victimele violenței sexuale
  • sau participanții și martorii unor accidente, de exemplu, accidente de mașină sau de tren.

PTSD poate apărea și după diagnosticarea unei boli extrem de grave sau după moartea unei persoane dragi (mai ales dacă decesul a fost violent sau legat de un copil).

Factori de risc pentru tulburarea de stres posttraumatic (PTSD)

Există câțiva factori de risc cunoscuți pentru tulburarea de stres post-traumatic. Acestea includ în principal:

  • crescând într-o familie disfuncțională,
  • experiență anterioară de traume din copilărie,
  • apariția simptomelor tulburărilor de personalitate la pacient,
  • lipsă de sprijin din partea mediului imediat,
  • schimbări semnificative ale vieții anterioare traumei (de exemplu, schimbarea locului de muncă, mutarea casei).

Simptome ale tulburării de stres posttraumatic (PTSD)

Pacienții pot prezenta diferite tipuri de afecțiuni în cursul tulburării de stres post-traumatic. Una dintre cele mai importante probleme în acest caz este retrăirea traumei trăite.

Pacienții cu PTSD au gânduri intruzive, nedorite despre un eveniment traumatic. Ei pot experimenta coșmaruri legate de traume. Asa numitul flashback-uri, care sunt denumite colocvial flash-uri. În timpul acestora, pacientul are impresia că trece din nou prin tot evenimentul traumatizant.

O altă problemă esențială a PTSD este evitarea. Se ocupă de aspecte foarte diferite ale vieții. În general, totuși, o persoană cu PTSD încearcă mai degrabă să evite orice stimul sau situație care îi amintește de traumă.

Din acest motiv, poate evita anumite persoane, locuri sau anumite activități. În plus, se mai întâmplă ca pacientul - temându-se de revenirea unor amintiri foarte grele - să nu vrea deloc să vorbească cu nimeni despre trauma lui.

Simptomele PTSD includ, de asemenea, unele declin cognitiv și tulburări de dispoziție. Se întâmplă ca pacienții să nu-și amintească circumstanțele evenimentului traumatic. Cu toate acestea, au și gânduri care sunt în contradicție cu realitatea despre cauza traumei sau consecințele acesteia. Nu este neobișnuit să vă simțiți vinovat, să vă reduceți stima de sine sau să vă învinovățiți pentru faptul că evenimentul traumatizant s-a întâmplat deloc.

În cursul tulburării de stres post-traumatic, se poate întâmpla și astaanhedonie (incapacitatea de a te simți fericit) și starea de spirit depresivă. Unii pacienți suferă de disforie în loc de starea de spirit depresivă.

PTSD este asociat cu un alt tip de afecțiuni, cum ar fi, de exemplu, tulburările de somn sau tulburările de concentrare. Pacienții care dezvoltă PTSD sunt adesea iritabili. De asemenea, se întâmplă să se enerveze cu ușurință sau să reacționeze agresiv la diverse eșecuri.

La persoanele cu anxietate PTSD, poate fi observată o stare de „pregătire crescută” de a scăpa în cazul unei potențiale amenințări. Există și posibile afecțiuni de natură somatică, așa-numitele manifestări somatice de anxietate, cum ar fi palpitații sau dureri de cap.

Merită menționat faptul că simptomele PTSD la un pacient își pot schimba intensitatea în timp. Se întâmplă ca de ceva timp o persoană să sufere diverse afecțiuni și în timp intensitatea acestora să scadă. Cu toate acestea, după ce a auzit despre un eveniment care este aproape de trauma pe care a trăit-o - simptomele apărute anterior revin cu aceeași intensitate sau chiar mai mare.

Având în vedere posibilele simptome ale tulburării de stres post-traumatic descrise mai sus, este clar cât de complexă este problema. Trebuie adăugat, însă, că consecințele PTSD – mai ales în absența tratamentului – pot fi extrem de grave, atât pentru pacient însuși, cât și pentru mediul său imediat.

Consecințele tulburării de stres post-traumatic (PTSD)

De fapt, posibilele consecințe ale PTSD sunt destul de ușor de imaginat. Merită să acordați atenție evitării diverselor situații legate de problema, prin care viața familială și profesională a pacientului poate avea de suferit.

PTSD, totuși, crește și riscul altor tulburări mintale, inclusiv:

  • tulburări depresive,
  • tulburări de anxietate
  • sau tulburări de alimentație.

O altă problemă care prezintă un risc crescut pentru persoanele cu PTSD este abuzul de substanțe.

Este imposibil să nu menționăm cea mai mare amenințare asociată cu o persoană, care este comportamentul de sinucidere.

Cu toate problemele menționate mai sus, importanța diagnosticului precoce și a tratamentului adecvat al PTSD este clar vizibilă.

Recunoașterea tulburării de stres posttraumatic (PTSD)

Diagnosticul de tulburare de stres post-traumatic se face de către medicii psihiatri Pentru a pune un diagnostic este necesar să se colecteze un interviu detaliat și efectuarea unei examinăristarea psihică a pacientului.

Printre criteriile de diagnostic pentru PTSD, unul dintre cele mai importante aspecte este acela că simptomele unei persoane ar trebui să apară în legătură cu un anumit eveniment traumatic.

Merită menționat aici că, de obicei, diverse afecțiuni apar la ceva timp după traumă. Acest timp poate ajunge la săptămâni sau chiar câteva luni,de obicei, totuși, simptomele PTSD se dezvoltă în decurs de 6 luni de la experimentarea evenimentului traumatic

Când se suspectează PTSD, este necesar să se acorde atenție altor entități cu care ar trebui diferențiată această problemă. În primul rând, este necesar să-l diferențiem de reacția acută la stres și tulburările de adaptare. În plus, diagnosticul diferențial ar trebui să includă și tulburările depresive, tulburările de anxietate și tulburările obsesiv-compulsive.

De asemenea, este important să se acorde atenție dacă pacientul are PTSD „tipic” sautulburare complexă de stres post-traumatic (PTSD).La acestea din urmă pot apărea probleme în special atunci când pacientul experimentează nu una, ci multe traume repetate. În consecință, el dezvoltă mult mai multe simptome decât PTSD care rezultă dintr-o singură traumă.

Tratamentul tulburării de stres posttraumatic (PTSD)

În tratamentul PTSD, cele mai bune rezultate pot fi obținute prin combinarea a două tipuri de interacțiuni, care sunt psihoterapia și farmacoterapia.

Terapia traumei este, fără îndoială, dificilă și durează mult. În plus, este destul de adesea dificil pentru pacienți să participe la ea, chiar dacă doar din cauza tendinței legate de PTSD de a evita reexperimentarea evenimentului traumatic.

În general, însă, psihoterapia poate aduce beneficii tangibile. Printre interacțiunile care sunt recomandate în special persoanelor cu tulburare de stres posttraumatic, se numără în principal terapiile bazate pe expunere, de ex. terapie cognitiv-comportamentală.

Tratamentul farmacologic al tulburării de stres post-traumatic utilizează în principal antidepresive, cum ar fi :

  • fluoxetină,
  • sertralina
  • sau venlafaxină.

Utilizarea acestui tip de medicamente poate ajuta pacienții, de ex. prin îmbunătățirea dispoziției și a impulsului sau prin reducerea anxietății. În general, totuși, numai medicamentele în sine nu vor face posibilă „trecerea” traumei, prin urmare, farmacoterapia ar trebui să completeze psihoterapia.

În cazul PTSD, se folosesc și alte metode. Aici poți chiar menționa:

  • terapiegrup,
  • terapie de desensibilizare a mișcării ochilor
  • sau stimulare magnetică transcraniană repetitivă.

Categorie:

Psihiatrie