Adenozina este o nucleozidă endogenă, adică purinică, care se formează în interiorul corpului. Afectează multe căi biochimice și acționează asupra multor sisteme din organism, printre altele, prin conectarea cu receptorii săi caracteristici de adenozină, localizați pe suprafața celulelor.

Acțiune și indicații pentru utilizarea adenozinei

Este implicată adenozina:

  • în transportul de energie prin ATP și ADP,
  • în transmiterea informațiilor genetice ca element de bază al ARN-ului și ADN-ului
  • și în controlul transmiterii impulsului nervos ca neurotransmițător care inhibă sistemul nervos central.

Legarea adenozinei de receptorul de adenozină are un efect asupra:

  • controlul senzației de durere,
  • reglarea fluxului sanguin prin creier,
  • de somn și funcții respiratorii,
  • poate avea un efect imunosupresor și imunostimulator asupra sistemului imunitar.

Adenozina blochează canalele de calciu, ceea ce îi afectează proprietățile antiaritmice și vasodilatatoare și are un efect dromotrop negativ asupra nodului atrioventricular (reducerea vitezei de conducere în mușchiul inimii).

Indicațiile pentru utilizarea adenozinei sunt: ​​

  • tahicardie supraventriculară paroxistică simptomatică,
  • tahicardie ganglionară recurentă,
  • tahicardie atrioventriculară recurentă,
  • sindrom Wolff-Parkinson-White,
  • diagnostic diferențial al tahicardiei supraventriculare cu complexe QRS largi sau înguste.

Adenozina nu este eficientă în tratarea flutterului atrial, a fibrilației atriale sau a tahicardiei ventriculare.

Doza de adenozină

Adenozina se utilizează ca soluție injectabilă numai în condiții de spitalizare cu supraveghere medicală intensivă, sub monitorizare ECG constantă. Dozarea se face prin injectare intravenoasă fie direct într-o venă, fie printr-un cateter venos.

Doza inițială pentru un adult este de 3 mg, în cazul fără efect după 1-2 minute, doza este de 6 mg, doza maximă după încă 1-2 minute fără efect este de 12 mg.

La copii, doza inițială este de 0,1 mg per kg greutate corporală (maximum 6 mg) și doza poate fi crescută cu 0,1 mg pe kg greutate corporală de fiecare dată(până la 12 mg).

În caz de supradozaj, poate fi necesară administrarea de aminofilină sau teofilină.

Contraindicații pentru utilizare și interacțiuni

Putem împărți contraindicațiile în două grupe:

  • absolut
  • și rudă.

Primele sunt: ​​

  • bloc atrioventricular de gradul 2 și 3,
  • sindrom de sinus bolnav,
  • fibrilație atrială,
  • flutter atrial,
  • boală pulmonară obstructivă (de exemplu, astm bronșic),
  • interval QT extins,
  • Echipa WPW (unda delta în EKG).

De asemenea, trebuie să fiți deosebit de atenți în cazul contraindicațiilor relative (care necesită consultații suplimentare cu un specialist), precum:

  • insuficiență cardiacă decompensată,
  • angină instabilă,
  • apnee în somn,
  • hipertensiune severă,
  • scurgere de sânge dreapta-stânga.

Adenozina nu trebuie utilizată la persoanele însărcinate și care alăptează

Adenozina nu trebuie administrată la pacienții care iau dipiridamol. Există un potențial de interacțiuni și la pacienții care iau beta-blocante și β-simpatomimetice.

Substanțe precum cofeina, teofilina sau alte xantine slăbesc efectul adenozinei. Trebuie amintit că acestea pot fi prezente în alimentația pacientului (cafea, ceai, ciocolată, cola).

Efecte secundare ale adenozinei

Utilizarea adenozinei este asociată cu riscul de reacții adverse. Durata reacțiilor adverse nu este de obicei mai mare de 1 minut din cauza timpului scurt de înjumătățire al adenozinei. Distingem între ele:

  • înroșirea feței,
  • scurtarea respirației,
  • bronhospasm,
  • hiperventilație,
  • dureri în piept,
  • greață,
  • amețeli,
  • transpirații,
  • amețire,
  • bradicardie,
  • Asistolie,
  • cădere de presiune.

Categorie:

Sănătate