Doriți să îmbunătățiți contactele cu mediul? Întâmpinați dificultăți în a vă manifesta afecțiune? Dansul te poate ajuta cu asta. Dar nu există nicio modalitate de a învăța pași și cifre. Este vorba despre coreoterapie, adică terapie prin dans.

Scopul coreterapiei nu estedansulîn sine, ci acela de a ajunge la sentimente care nu pot fi verbalizate. Prin urmare, nu conține direcții precise de mișcare sau exerciții obositoare pentru secvențele de pași.

Coreoterapia ca modalitate de a elibera stresul și tensiunea

- Când eram mică, am auzit că, pentru a avea o postură corectă, trebuie să-mi flexez fesele. Așa că am legat - la școală, acasă, în curte - își amintește Beata, în vârstă de 40 de ani. - Încă eram în control. Când voi fi mare, cu atât mai mult: să fiu o soție bună, mamă, iubită cu burta plată și cu fundul ferm. Nu am lăsat pe nimeni să-mi atingă coafura perfectă. Când soțul sau copiii mei au vrut să se îmbrățișeze, am țipat: ai grijă la păr! - enumeră el. Pe măsură ce acest corp constant încordat a început să refuze să se supună, a existat durere, ca și cum ar fi fost acoperit cu un filtru invizibil care provoacă disconfort la atingere. Când căsnicia se destrama, Beata s-a întrebat: de ce? La urma urmei, așa a încercat! Răspunsul a venit noaptea. - L-am visat pe tatăl meu. I-am văzut clar postura și, oricât de brutal ar suna, era la fel de strâns ca și cum ar ține o grămadă”, explică el. Imaginea tatălui ei a condus-o către propriul ei corp torturat. Ea a decis să facă ceva cu el. Ea a ales jogging, fitness… - Instructorul a strigat ce și cum să fac, așa că a trebuit să încerc să controlez dacă făceam ceva bine. Nu asta mi-am dorit – explică el. A dat din greșeală decoreterapie . „Numele în sine mi s-a părut amenințător”, recunoaște el. - Nu aveam nevoie de terapie, trebuia să mă relaxez! - Aceasta este o reacție frecventă la sloganul „coreoterapie”. Terapia, care este ceva în neregulă cu mine - notează Agnieszka Szczepańczyk, coreoterapeut. - Nu trebuie să fii influențat de ea, pentru că în fiecare dintre noi există ceva care poate fi ajustat și armonizat. Același lucru este valabil și pentru prefixul coreo-, deoarece coreoterapia nu este o formă de dans, este mai degrabă o formă de mișcare, bazată pe expresia și improvizația care sunt caracteristice dansului contemporan. Folosește, printre altele dansuri în cerc, girochineză, Body Mind Centering, tehnici de relaxare. - Perioada anului poate fi inspirația pentru ateliere. Il folosim toamna sau iarnasalsa, dansuri funky, fierbinți, energizante din Caraibe și Africa. Aceștia nu sunt pași care trebuie învățați și repetați sau imitați perfect, pentru că aici fiecare mișcare este bună - explică coreoterapeuții Marta Kawczyńska și Samanta Zarzycka.

Efectele orelor de coreoterapie

În timp ce dansăm în clasă, experimentăm sentimentul de unitate care vine din a fi într-un grup, satisfacția care vine din a putea dansa împreună și bucuria pe care o dă mișcarea. – Multe doamne își redescoperă feminitatea, îndrăznesc să-și miște șoldurile senzual – se deschid, se joacă ca copiii – spune Samanta Zarzycka. Așa își amintește Beata de participarea ei la ateliere. - N-am râs niciodată ca în timpul acestor cursuri. A fost o descoperire pentru mine că fericirea poate umple fiecare celulă a corpului, că râsul poate fi atât de neîngrădit, atât de real. A fost uimitor să dansezi în cerc cu alte femei, să te ții de mână, să te învârți – spune Beata despre experiențele ei.

Reacțiile în timpul orelor pot fi diferite, în special față de primele. Agnieszka Szczepańczyk a observat două de bază. Prima este reacția oamenilor care vin la cursuri pentru că le place mișcarea și dansul, dar au probleme cu a fi în grup. Se deschid mai usor si sunt ajutate de expresia lor naturala. Există și oameni care stau și privesc în timpul primelor întâlniri.

- Nu forțez și nu predau pe nimeni în timpul orelor. Fiecare reacție sau mișcare este potrivită, chiar și atunci când facem același exercițiu, fiecare îl poate repeta cât poate sau vrea. Nu există o evaluare a corectitudinii - explică coreoterapeutul. Este la latitudinea profesorului să creeze o atmosferă sigură. - Dacă acesta este cazul, între membrii grupului începe să curgă o energie incredibil de pozitivă. Începe un dans nebun, spontan, nimeni nu controlează nimic, oamenii se joacă ca copiii, pun modele. Există izbucniri bruște de emoții, țipete, țipete - spune Marta Kawczyńska.

Participarea la atelier îți permite să te simți în largul tău, fără nicio constrângere. Este ca o evadare dintr-o realitate plictisitoare. „Faptul că nu poți dansa nu prea contează!” Corpul rulează de la sine, dintr-o dată se dovedește că faci o mișcare pe care nu ai făcut-o niciodată în viața ta, te miști bine, știi ce parte a corpului tău ai, iar asta îți dă mare încredere – spune Samanta Zarzycka. Cu siguranță sunt mai multe femei decât bărbați care participă la cursuri. - Este dificil să vii, să te deschizi, să te bazezi pe sentimente și nu pe concurență - spune Agnieszka Szczepańczyk. De asemenea, este dificil pentru că în cultura noastră, spre deosebire de cele tradiționale sau balcanice, bărbații nu dansează unii cu alții. Dar dacă se hotărăscparticiparea la ateliere, ei tratează aceste clase ca pe un element de dezvoltare personală. - Sunt oameni educați, inteligenți, care fac ceva pentru ei înșiși, pentru că le place, pentru că vor, pentru că băieți visau să danseze, dar nu au putut. Nu sunt deloc efeminați – subliniază el.

Toată lumea poate beneficia de coreoterapie

Vârstnicii și chiar persoanele cu dizabilități participă și ele la cursuri. Agnieszka Szczepańczyk își amintește de o femeie de 60 de ani care a fost închisă într-un scaun cu rotile timp de 5 ani din cauza diferitelor afecțiuni. - Participarea la cursuri a fost o eliberare pentru ea pentru că iubea mișcarea. Pentru noi, care ne-am uitat la ea, stătea doar într-un scaun cu rotile, pentru că toată munca ei se făcea înăuntru. Și pe asta se bazează coreoterapia. Este lucrul cu interiorul prin lucrul cu corpul - subliniază ea. Fiecare dintre participanții la cursuri își propune propriul scop, care este cel mai adesea capacitatea de a stabili limite și de a depăși stresul. De multe ori este mai ușor să-ți arăți limitările decât să le exprimi. - Uneori te simți prost după oră pentru că realizezi ceva. Dacă decidem să facem următorul pas, uneori este suficient ca soarele să strălucească. Este un spațiu în care poți exprima totul, nu neapărat verbal. Inutil să spun că emoțiile pot fi arătate, furia poate fi strigat, explică Agnieszka Szczepańczyk. În clasa a treia, evaluarea este de obicei exclusă, participanții își permit să fie spontani. Ei încetează să se judece pe ei înșiși și pe alții. Ei nu se întreabă cum arată. Apar râsete și lacrimi. – Indiferent ce fac ei, este frumos pentru că este adevărat – subliniază ea. Dacă există jenă, nicio dorință sau nicio dispoziție, poți întotdeauna să spui „stop”. Dar grupul și liderii susțin și oferă un sentiment de siguranță dacă vrem să facem un pas mai departe. Înainte de a începe coreterapia, Marta Kawczyńska a fost o dansatoare amatoare de jazz. Improvizația și contactul cu alți dansatori joacă un rol important în ea. Dansul i-a schimbat viața. - Mi-am revenit pentru că dansul integrează psihicul cu corpul, am câștigat încredere în mine, am aflat că și oamenii de mărimea XL pot dansa - enumeră ea. Această schimbare a dus la decizia de a studia la Institutul DMT și de a finaliza o formare de coaching de 4 ani.

Cursuri ca terapie

Coreoterapia nu este doar un dans terapeutic care te va ajuta să te împrietenești cu propriul corp. A doua tendință este psihoterapia dansului și mișcării (DMT). - Punctul de plecare al coreoterapiei este presupunerea că dansul este o metaforă a vieții și, intrând în mișcare, arătăm viața - explică Zuzanna Pędzich de la Centrul de Independență pentru Dans și Terapie prin Mișcare.

Mișcarea este, prin urmare, tratată ca un limbaj în psihoterapie. Datorită observării, analizei mișcării și legăturii acesteia cu caracteristicilepersonalitatea poate fi ajutată, printre altele persoane cu care contactul verbal este dificil, de exemplu schizofrenicii sau copiii autisti. Această metodă îi ajută pe cei cu imaginea corporală tulburată, adică cei care suferă de anorexie, bulimie și pe cei care au suferit de violență în trecut.

- Boala sau astfel de experiențe se traduc în mișcare. Acest lucru este evident în cazul pacienților depresivi care au respirație superficială, care nu doresc să se miște, sau al copiilor cu ADHD a căror expresie este aproape necontrolată, iar mișcarea nu este dirijată, explică Zuzanna Pędzich. Această formă de terapie poate fi folosită și de persoanele care nu își controlează agresivitatea (de exemplu, părinții care își bat copiii), deoarece dansul oferă un sentiment de control asupra corpului. Dansul îi ajută și pe cei îndoliați. - În trecut, fiecare eveniment de familie era asociat cu dansul, deoarece ajută la depășirea anxietății. De exemplu, o parte a ritualurilor de doliu a fost un dans procesional care a devenit vesel după 3 zile. A ajutat rudele să nu înghețe în doliu și să nu fie singure - explică Zuzanna Pędzich. Adesea, pacienții ei sunt oameni îndoliați care încă nu i-au supraviețuit și se plâng de singurătate. Dansul în grup îi ajută să revină la viață.

Unde să vă înscrieți pentru coreoterapie?

Terapia individuală costă 90-100 PLN pe săptămână, un singur atelier de coreoterapie - 40-50 PLN. Înainte de a vă înscrie la o terapie sau la un atelier, merită să verificați dacă formatorii au absolvit formarea DMT. Este o abreviere în limba engleză pentru terapia prin mișcarea dansului, care a fost înlocuită în 2009 cu acronimul DMP – psihoterapie mișcarea dansului. În prezent, ambele abrevieri sunt folosite în mod interschimbabil.

„Zdrowie” lunar