Potrivit oamenilor de știință, inima nu este doar o pompă care pompează sânge. Este un organ foarte organizat care are un creier propriu. El reacționează la gândurile și dispozițiile noastre - unele sunt bune pentru inimă, altele o pot răni.

În cartea sa din 1991 „ Neurocardiologie ” Dr. J. Andrew Armor a demonstrat căinimaare un sistem nervos complex care poate fi numit un minuscul creier de patruzeci de mii de celule nervoase. În 1995, un alt om de știință - Dr. Ming He-Huang de la Universitatea de Medicină Harvard - a descoperit că aceste celule sunt identice cu cele găsite în creier. Aceasta înseamnă că inima și creierul au comunicare electromagnetică între ele, datorită căreia își trimit informații unul altuia.

După transplant, inima își amintește donatorul

Oamenii de știință cred că amintirile diferitelor tipuri de experiențe și experiențe sunt stocate în inima omului. Acest lucru poate explica de ce primitorii de transplant de inimă au amintiri despre situații în care nu au participat și se comportă diferit decât de obicei (de exemplu, schimbarea obiceiurilor la cele ale donatorului de inimă). Informațiile stocate în inimă pot influența semnificativ personalitatea pacientului transplantat. La Universitatea din Arizona, a fost stabilit un nou departament de știință numit cardiochirurgie energetică, care explorează aceste conexiuni remarcabile dintre creierul uman și inimă. Dr. Gary E. Schwarz și dr. Linda G. Russek de la Laboratorul de Sisteme Energetice Umane din această universitate cred că, cu fiecare bătaie, inima nu numai că pompează sânge, ci și trimite informații electromagnetice către creier.

Inima lucrează cu creierul

Oamenii de știință de la Institutul HeartMath au fost interesați de motivul pentru care oamenii experimentează sentimente de dragoste și bucurie în zona inimii fizice și modul în care stresul și emoțiile negative afectează sistemul imunitar și nervos, precum și activitatea creierul și inima. Ei au demonstrat că inima este un organ care primește, trimite și procesează informațiile primite de centrul principal, adică creierul. Interesant este că trimite mult mai multe informații către creier decât creierul către inimă și poate ignora unele informații din creier și poate lua propria decizie. Semnalele trimise de inimă către creier afectează funcționarea centrelor legate de comportamentul uman, percepția și chiar emoțiile. Inima trimite semnale către amigdala, de care este responsabilăprocesarea și amintirea reacțiilor emoționale. Deci, în concluzie, inima are propria ei inteligență!

Emoțiile negative perturbă ritmul inimii

S-a dovedit că emoțiile negative precum furia, gelozia, posesivitatea și ura perturbă nu numai sistemul nervos, ci și ritmul inimii. Gregg Braden - autor de bestselleruri, incl. „Matricea lui Dumnezeu” și „Codul lui Dumnezeu” – consideră că emoțiile pot afecta atât inima umană, cât și ADN-ul ei.

Experiențele dificile pot modifica neuronii și genele creierului și pot afecta sistemul imunitar. Din fericire, gândurile și emoțiile pozitive pot crește rezistența organismului și chiar pot distruge celulele canceroase. Cercetările de la Institutul HeartMath au arătat că dragostea, recunoștința, aprecierea, admirația, grija și compasiunea creează un ritm cardiac armonios care promovează o conexiune favorabilă între inimă și creier. Aceasta se numește starea de coerență sau coerența inimii. Organismul folosește apoi energia vitală foarte util, munca inimii este armonizată cu sistemele respirator și nervos. Starea de coerență are un efect pozitiv asupra sistemului imunitar, crește creativitatea mentală și accesul la cunoașterea intuitivă. Institutul a dezvoltat tehnici simple de introducere a stării de coerență, care sunt propuse, printre altele, copiii din școlile din Statele Unite și chiar soldații din armata SUA, pentru a ușura stresul pe care îl experimentează.

„Zdrowie” lunar

Categorie:

Psihologie