Limfomul folicular aparține grupului de limfoame non-Hodgkin de grad scăzut. De obicei, nu dă niciun simptom pentru o lungă perioadă de timp. Ce poate indica dezvoltarea limfomului folicular? Cum este diagnosticat și tratat? Care este prognoza?

Limfomul folicular(FL) este un neoplasm bine diferențiat aparținând grupului de limfoame non-Hodgkin, altfel cunoscut sub numele de limfoame non-Hodgkin.

Factorii de risc pentru dezvoltarea limfomului folicular nu sunt cunoscuți până acum.

Este derivat din limfocitele B, care sunt o componentă a sistemului limfatic, formând centre pentru reproducerea ganglionilor limfatici.

Diviziunea numeroase, necontrolate a celulelor neoplazice în ganglionii limfatici duce la formarea de tumori, a căror identificare de către pacient este adesea primul simptom al bolii și motivul pentru care merge la medicul primar.

Țesutul limfatic se găsește în tot corpul, deci nu există un loc tipic al limfomului folicular, dar este cel mai frecvent observat în ganglionii limfatici ai gâtului, axilelor și inghinului.

Limfomul folicular este un neoplasm de grad scăzut, caracterizat de obicei printr-o creștere lentă și un prognostic bun, remisiile spontane ale bolii sunt raportate în literatură.

Trăsătura caracteristică a acestui neoplasm este cursul lung, asimptomatic. Din acest motiv, în majoritatea cazurilor, boala este generalizată la diagnostic, iar afectarea măduvei osoase apare la aproximativ 60% dintre pacienți.

Limfom folicular: incidență

Limfomul folicular este un cancer care reprezintă aproximativ 20% din toate limfoamele și aproximativ 70% din limfoamele benigne cu dinamică scăzută de dezvoltare și progresie lentă (așa-numitele limfoame indolente).

În ceea ce privește prevalența, este al doilea cel mai descris limfom din Europa, după limfomul difuz cu celule B mari (DLBCL).

Este puțin mai des diagnosticată la femei decât la bărbați. Apare aproape întotdeauna la adulți, cel mai adesea se observă la persoanele de vârstă mijlocie și în vârstă, vârsta medie este de 55-60 de ani.

Limfom folicular: patogeneza

Limfomul folicular este un cancer care provine dinlimfocite B alterate, care sunt situate în centrele de reproducere a ganglionilor limfatici.

La majoritatea pacienților, o modificare citogenetică, sau mai precis translocarea t (14,18), este responsabilă de dezvoltarea bolii, ca urmare a căreia o parte a cromozomului 18 a fost transferată la cromozomul 14 .

Ca urmare, se produce o cantitate excesivă de proteină anti-apoptotică BCL2, ceea ce are ca rezultat inhibarea morții celulare programate, fiziologice și creșterea patologică, necontrolată a acestora.

Trebuie remarcat faptul că translocarea t (14,18) poate apărea la unele persoane din punct de vedere fiziologic și detectarea ei singură nu constituie o bază pentru diagnosticul limfomului folicular și nici pentru introducerea unui tratament de specialitate.

Limfom folicular: simptome

Simptomele frecvente în limfom includ:

  • limfadenopatie

Mărirea ganglionilor limfatici de la gât și axile este cel mai frecvent simptom al cancerului la nivelul sistemului limfatic; ganglionii măriți au un diametru mai mare de 2 cm și sunt resimțiți de pacient ca noduli sau noduli subcutanați nedureroși, deasupra cărora pielea nu este înroșită sau inflamată, nu există fistule.

Ganglionii limfatici alunecă pe piele.

Situația se schimbă atunci când ganglionii limfatici profundi sunt măriți, care nu pot fi examinați prin piele.

Ele pot cauza presiune asupra altor organe și pot provoca tuse, senzație de dispnee, dureri abdominale, dureri de spate și de piept și chiar dificultăți de respirație.

Alte organe ale sistemului limfatic, cum ar fi splina, amigdalele și, mai rar, organele extra-limfatice, cum ar fi tractul digestiv sau pielea, pot fi, de asemenea, implicate în procesul neoplazic.

  • transpirații întunecate de noapte
  • febră fără un motiv aparent mai mult de 38oC, care durează cel puțin 2 săptămâni
  • pierdere neintenționată în greutate de peste 10 % în cel mult 6 luni
  • oboseală
  • lipsa poftei de mâncare
  • anemie
  • infecții, răceli frecvente și infecții care sunt dificil de tratat și recidivante
  • sângerări, echimoze, modificări ale pielii sunt cauzate de un număr redus de trombocite; sângerarea gingiilor și sângerările nazale sunt frecvente, precum și o predispoziție crescută la vânătăi
  • splenomegalie, adică mărirea splinei

Limfom folicular: diagnostic și diagnostic

Simptomele raportate de pacient pot duce la suspectarea limfomului folicular.

Pentru a diagnostica boala, este necesar să efectuațiimagistica de specialitate si analize de laborator, dar diagnosticul final se poate face doar pe baza examenului histopatologic si imunohistochimic al ganglionului limfatic.

Întregul ganglion limfatic este recoltat pentru examinare într-un cadru spitalicesc, sub anestezie locală sau generală, apoi transportat la laborator și evaluat de un patolog specialist la microscop.

Vă rugăm să rețineți că diagnosticul nu trebuie pus pe baza imaginii BAC (biopsie prin aspirație cu ac fin) a ganglionului limfatic, deoarece nu poate fi utilizat pentru a evalua structura țesutului tumorii.

Este permis doar în situații excepționale, când leziunile se află într-o locație neobișnuită și nu este posibilă colectarea lor integrală pentru examinare.

În plus, teste citogenetice, teste de imunofenotipizare, precum și teste de hibridizare fluorescentă in situ (FISH) ar trebui efectuate pentru a evalua dacă există o translocare tipică t (14,18).

În funcție de tipul și numărul de celule care alcătuiesc ganglionul limfatic, medicul diagnostichează limfomul folicular și îl clasifică în funcție de stadiul histopatologic: 1, 2, 3A sau 3B.

La fiecare pacient diagnosticat cu boală, trebuie efectuate următoarele:

  • mielogramă și biopsie de măduvă osoasă pentru a confirma sau exclude răspândirea tumorii la măduva osoasă
  • hemograma periferică cu frotiu
  • teste biochimice ale funcției hepatice și renale
  • teste de activitate a lactat dehidrogenazei (LDH)
  • concentrații de beta2-microglobuline, proteinogramă

și multe alte teste de laborator și imagistice. Numai după diagnosticarea completă și determinarea stării de sănătate a pacientului este posibilă începerea tratamentului de specialitate.

Limfom folicular: Stadiul

După examenul histopatologic al ganglionului limfatic și diagnosticul de limfom folicular, medicul trebuie să stabilească stadiul bolii neoplazice (stadializare). Este necesar să se stabilească planul de tratament ulterior al pacientului.

Sistemul care permite medicului să evalueze gradul de răspândire a limfomului folicular este clasificarea internațională conform Ann Arbor.

Evaluăm numărul de grupuri afectate de ganglioni limfatici și alte organe ale sistemului limfatic, raportul lor față de diafragmă, afectarea măduvei osoase și implicarea organelor la distanță.

Un parametru suplimentar luat în considerare la determinarea severității bolii este prezența simptomelor generale ale bolii, cum ar fi cele nocturnetranspirații umede, febră de peste 38oC fără niciun motiv aparent timp de mai mult de 2 săptămâni și o scădere în greutate de 10% în cel mult 6 luni.

Când medicul stabilește prezența simptomelor de mai sus, adaugă litera „B” la cifrele romane care descriu severitatea bolii de la I la IV, dacă nu există simptome generale, adaugă litera „ A".

Litera „E” din clasificarea Ann Arbor denotă limfomul folicular care are o locație extra-ganglionară, adică ocupă un organ sau țesuturi, altele decât ganglionii extraganglioni.

Litera „S” este adăugată atunci când splina este implicată în procesul neoplazic.

Stadiul de avansare al boliiCaracteristici
IImplicarea unui singur grup de ganglioni limfatici sau implicarea limitată a unui singur organ sau loc extra-limfatic (I E)
IIImplicarea a două sau mai multe grupuri de ganglioni limfatici doar pe o parte a diafragmului sau implicarea localizată a locului extra-limfatic cu una sau mai multe zone ganglionare (II E)
IIIImplicarea ganglionilor limfatici de ambele părți ale diafragmului, poate fi însoțită de convulsii locului extra-limfatic (III E)
IVImplicarea difuză sau difuză a unuia sau mai multor organe extra-limfatice
ASimptomele generale sunt absente
BSunt prezente simptome generale
SImplicarea procesului neoplazic al splinei

Indexul internațional de prognostic al limfomului folicular

Indicele de prognostic internațional specific pentru limfom folicular (FLIPI) este utilizat pentru a evalua prognosticul pacienților cu limfom folicular.

Pe baza următorilor 5 parametri, este posibil să se determine riscul de progresie a bolii după încheierea tratamentului și să se ajusteze numărul de vizite de urmărire la medicul curant.
FLIPI 1 → Prognoza generală de supraviețuire

  • ocupând mai mult de 4 locații nodale
  • vârsta pacientului peste 60 de ani
  • activitate crescută a lactat dehidrogenazei (LDH)
  • stadiul clinic al bolii III sau IV conform Ann Arbor
  • concentrație de hemoglobină mai mică de 12 g/dL
RISC Numărul de factoribolnavsupraviețuire globală pe 5 ani 10 ani de supraviețuire generală
Scăzut0-136%91%71%
Indirect 237%78%51%
Mare>=3 27%53%36%

FLIPI 2 → prognoza de supraviețuire fără progresie

  • ganglioni limfatici cu dimensiunea de peste 6 cm
  • implicarea măduvei osoase
  • vârsta pacientului peste 60 de ani
  • beta2-microglobulină peste limita superioară normală
  • concentrație de hemoglobină mai mică de 12 g/dL
RISC Numărul de factoribolnavsupraviețuire globală pe 5 ani 10 ani de supraviețuire generală
Scăzut0-120%91%80%
Indirect 253%69%51%
Mare>=3 27%51%19%

Limfom folicular: diferențiere

Limfomul folicular trebuie diferențiat de alte boli neoplazice ale sistemului limfatic, în special de alte limfoame non-Hodgkin din limfocitele mici B. O atenție deosebită trebuie acordată:

  • leucemie limfocitară cronică (LLC)
  • limfom cu celule de manta (MCL)
  • de limfom din zona marginală cu celule B splenice (SMZL)
  • limfom limfoplasmocitar (LPL)

Aceste boli proliferative ar trebui excluse înainte de a pune un diagnostic final, deoarece au simptome clinice similare.

Limfomul folicular nu trebuie diagnosticat fără examinarea histopatologică a țesutului bolnav și imunohistochimie.

Limfom folicular: tratament și efectele sale secundare

Tratamentul limfomului folicular trebuie adaptat în mod individual fiecărui pacient, în funcție de clasificarea histopatologică a limfomului, stadiul clinic al bolii, vârsta pacientului, starea de sănătate și prezența comorbidităților.

Are loc cel mai adesea în centre specializate, unde medicii specialiști selectează pacienții cu regimuri de tratament adecvate.

Obiectivele principale ale terapiei sunt: ​​

  • inhibarea creșterii de noi celule canceroase
  • distrugerea celulelor canceroase
  • tratamentul simptomelor bolii
  • îmbunătățirea calității vieții pacientului

Metode de tratament pentru limfomul folicular

  • OBSERVAȚIE

Un pacient care a fost diagnosticat cu o tumoare de masă mică, dar care este absentMai mult decât atât, simptomele bolii, cum ar fi durerea, febra, scăderea în greutate sau transpirația nocturnă umedă sunt adesea monitorizate îndeaproape fără niciun tratament.

Pacienții sunt sub îngrijirea constantă a medicilor, iar terapia de specialitate este începută numai după apariția primelor simptome ale bolii sau progresia acestora. Întregul proces de monitorizare a unui pacient poate dura până la 10 ani.

Au existat cazuri (5-25% dintre pacienți) de regresie spontană a limfomului folicular cu un stadiu scăzut și o sarcină tumorală scăzută.

Efectele secundare ale acestei metode de tratament includ stresul crescând al pacientului legat de lipsa medicamentelor și atitudinea de așteptare.

Foarte importantă este conversația dintre medic și pacient, timp în care pacientul are timp și posibilitatea de a pune orice întrebări care îl deranjează despre boală și terapie.

  • RADIOTERAPIE

Radioterapia este o metodă de tratament care inhibă creșterea și distrugerea celulelor canceroase folosind radiații.

În tratamentul limfomului folicular, cel mai des este utilizată teleradioterapia radicală a zonelor afectate inițial.

Este o tehnică în care un fascicul de radiații este generat de un dispozitiv special plasat la distanță de țesuturi și îndreptat către zona corpului unde este localizată tumora.

Dispozitivele moderne permit direcționarea precisă a fasciculului de raze către zona afectată, ceea ce permite protejarea țesuturilor adiacente sănătoase.

Efectele secundare ale acestei terapii includ simptome legate de iradierea organelor afectate de proliferare sau adiacente acestora, care nu pot fi protejate împotriva radiațiilor.

Pielea poate deveni uscată, flască și mai pigmentată, iar pe suprafața sa apar adesea telangiectazii sau vene de păianjen.

Complicația foarte rară a tratamentului este dezvoltarea unei tumori secundare în țesuturile iradiate. Acest lucru trebuie avut în vedere atunci când decideți asupra acestei metode de tratament.

  • CHIMIOTERAPIE

Chimioterapia este o metodă terapeutică care constă în administrarea unor medicamente speciale pacienților, așa-numitele citostaticele, a căror sarcină este de a distruge, inhibă creșterea și blochează diviziunea celulelor neoplazice.

Medicamentele se administrează intravenos, oral sau intratecal atunci când tumora s-a extins la sistemul nervos central și este necesară administrarea de chimioterapie în lichidul cefalorahidian.

Un medic specialist decide calea de administrare, tipul și programul de chimioterapie care urmează să fie administratăpacient.

Terapia cu mai multe medicamente este un regim de tratament în care mai mulți agenți chimioterapeutici sunt utilizați simultan.

Efectele secundare ale chimioterapiei includ anemie, stare generală de rău, dureri de cap, greață și vărsături, febră, simptome asemănătoare gripei, ulcere bucale și ale gâtului, căderea sau slăbiciune temporară a părului, modificări ale pielii, diaree, constipație, tulburări ale ciclului, precum și probleme cu urinarea și chiar o schimbare a culorii acesteia.

Apariția efectelor secundare și intensitatea acestora depind în mod individual de organismul fiecărui pacient, de terapia aplicată, de regimul de tratament și de combinația de medicamente. Efectele secundare apar mai des în cazul terapiei cu mai multe medicamente decât în ​​cazul monoterapiei.

  • PRINCIPALELE SCHEME ALE TRATAMENTULUI LIMFOMULUI LAMINAR

Regimurile de tratament cu utilizarea mai multor agenți chimioterapeutici sunt determinate în funcție de evoluția clinică a tumorii conform clasificării Ann Arbor și indicelui de prognostic FLIPI.

Terapia constă de obicei din 2-4 sau 6-8 cicluri de chimioterapie administrate la fiecare 3-4 săptămâni.

  • CVP (ciclofosfamidă, vincristină, prednison)
  • R-CVP (rituximab, ciclofosfamidă, vincristină, prednison)
  • CHVP (ciclofosfamidă, doxorubicină, vincristină, prednison)
  • R-CVP (rituximab, ciclofosfamidă, doxorubicină, vincristină, prednison)
  • IMUNOTERAPIE

Radioimunoterapie, adică tratament cu un anticorp monoclonal la care este atașată o substanță radioactivă.

Este un medicament de specialitate care, după ce recunoaște antigenele de pe celulele canceroase, eliberează o substanță radioactivă și astfel distruge celulele canceroase.

Anticorpii utilizați în tratamentul limfomului folicular sunt rituximabul, precum și anticorpii marcați radioactiv, cum ar fi 90Y-ibritumomab tiuxetan și iodură de sodiu-131 tositumomab.

  • TRATAMENT CHIRURGICALE

Tumorile sistemului limfatic acoperă rar o zonă a corpului, așa că tratamentul chirurgical are loc în situații excepționale, nu este o metodă tipică de tratare a limfoamelor, ci tumorilor solide.

  • TRANSPLANT DE CELULE STEM

Transplantul de celule stem este o metodă de tratament cu multe efecte secundare și, prin urmare, nu este utilizată de rutină. Constă în recoltarea de celule stem proprii pacientului (autogrefă, autogrefă) sau de la un donator special selectat (alogrefă, transplant).alogene) și implantate înapoi după chimioterapie cu doze mari, care este concepută pentru a distruge celulele canceroase. Celulele stem sunt introduse în corpul pacientului prin perfuzie intravenoasă.

  • URMĂTORUL TRATAMENT

Un pacient care a fost supus unui tratament pentru limfom folicular trebuie să rămână în contact permanent cu medicul hematolog curant și să se prezinte la vizitele de urmărire programate.

Istoricul medical al pacientului și examenul fizic, precum și analizele de laborator trebuie efectuate la fiecare 3-6 luni după terminarea terapiei, apoi la fiecare 1 an, sau mai des atunci când medicul pacientului consideră că este necesar.

Testele imagistice, cum ar fi tomografia computerizată, nu ar trebui efectuate la fiecare vizită medicală din cauza dozelor mari de raze X dăunătoare.

Este suficient dacă sunt puse în funcțiune la fiecare 6 luni în primii 2 ani, iar apoi o dată pe an.

Controalele medicale frecvente și diagnosticarea amănunțită a pacienților permit depistarea precoce a recidivei bolii și reluarea tratamentului.

Limfom folicular: recurență

Boala recidivată înseamnă reapariția celulelor canceroase în corpul pacientului.

Pentru a determina dacă limfomul folicular s-a dezvoltat într-o formă agresivă, recoltați din nou ganglionul limfatic pentru examinare histopatologică.

Regimul de tratament al unui pacient cu boală neoplazică recurentă depinde în mare măsură de starea lui de sănătate și de eficacitatea metodelor de tratament utilizate anterior.

În tratamentul bolii recidivante, cel mai des sunt utilizate imunochimioterapia, monoterapia cu rituximab și chimioterapia în doze mari cu transplant de celule stem proprii ale pacientului.

Nu uitați să efectuați examinări imagistice în timpul tratamentului și să evaluați răspunsul la tratament folosind tomografie computerizată (CT), rezonanță magnetică (RMN) sau tomografie cu emisie de pozitroni (PET).

Examenul PET este o tehnică imagistică specializată care utilizează radiațiile produse în țesuturile pacientului cu boli bolnave, după administrarea prealabilă a unui radiofarmaceutic intravenos.

Cel mai frecvent este fluorodeoxiglucoza 18F (FDG), care conține izotopul radioactiv al fluorului.

Deoarece metabolismul glucozei marcate în țesuturile neoplazice este identic cu cel al glucozei normale și mult mai intens decât în ​​țesuturile sănătoase, este posibilă localizarea zonelor din corpul pacientului în care au loc procesele neoplazice.

Limfom folicular: prognostic

Limfomul folicular este un neoplasm lent progresiv, de grad scăzut și, de obicei, cu prognostic bun al sistemului limfatic.

Trăsătura sa caracteristică este, desigur, mulți ani, un pacient poate trăi aproximativ 10 ani fără tratament, când limfomul nu provoacă niciun simptom și este diagnosticat într-un stadiu incipient al progresului clinic.

La 15% dintre pacienți, progresia bolii are loc foarte rapid, trec doar aproximativ 2 ani de la diagnosticarea cancerului până la deces.

Indicele internațional de prognostic al limfomului folicular FLIPI1 și FLIPI2 este utilizat pentru a evalua prognosticul pacienților cu limfom folicular, ambele fiind discutate mai detaliat mai sus.

Categorie:

Oncologie